Posts by bogdanbeciu

Nascut in 1978. Muzician. Ploiesti

Despre autism politic

Mai am vreo trei pisici în follow pe Facebook și probabil cam tot atâtea pisici mai citesc ce scriu eu

M-am autoizolat. Conștient. Sunt total împotriva valului. Asta se plătește, evident. O să scriu în continuare, așa, ca nebunul, ca un fel de jurnal.

Mi-a reproșat un prieteb de Facebook azi că nu înțeleg că dacă am un magazin și mă fură vânzătorul, nu mai pățește nimic. Asta au înțeles oamenii. Asta au înțeles oamenii? Asta au înțeles unii oameni.

Regret să dezamăgesc, da’ nu dispare furtul. Nu s-a furat. Legea pentru care protestați se referă la dezincriminarea abuzului în serviciu. Unde scrie furt? Nu scrie. Poate să fie o formă ascunsă? Nu poate.

Nu poate nimeni să dea legi “ilegale”. Asta e o isterie nejustificată. Există Curtea Constituțională, care zice: “e sau nu e o lege conform Constituției”. Mai sus, există și alte mecanisme, cum ar fi CEDO, care ne-o tot trag de câțiva ani, că avem o Justiție jucăușă.

Primăria Ploiești e blocată, ca și multe alte Primării. Directorii economici nu mai semnează nimic, ca să nu fie arestați și condamnați, așa cum s-a mai întâmplat. Pentru asta era Ordonanța. Ca să nu vină DNA să ridice niște oameni aiurea.

De aici, pur și simplu nu mai am chef să explic. Nici n-am zgâriat suprafața. Vă urez spor la proteste. Și insist, citiți Ordonanța.

Sânge. Sânge peste tot.

Și acum ce facem? Ne-am dau unfollow unii altora ca berbecii, ca să nu ne mai umplem de spume și nu mai știm ce zic “ceilalți”. Consecințe? Mai multă alienare, mai puțini nervi. Și ce se întâmplă mai concret. Mai concret, nu se mai propagă animozitățile, nu mai e ping-pong, nu mai e dinamică, nu mai escaladează nimic, nu se mai întâmplă cine știe ce miting. O fi bine, o fi rău, nu știu, mă bucur și că nu mai e scandal, da’ parcă îmi pare și rău că ne răcim așa. Visez la zilele când o să vorbim fără sânge în ochi și în nări

UPC Horizon, dragostea mea nerostită

M-a mâncat în cur și am luat noul Box Horizon de la UPC. Nici nu știu cu ce să încep. Hai să o iau cu ce mă doare.

Înregistrările. Vechiul box, DVR-HD, apăsam Record și eram întrebat dacă vreau să trag toată seria sau doar episodul. Box-ul Horizon, nu mă mai întreabă. Deci trebuie să dau eu Record la fiecare episod în parte? Nu, mersi. Mai mișto decât atât, înainte să înceapă înregistrarea, Horizon mă întreabă dacă îi confirm. Traducere. Dacă ești plecat de acasă ai belit-o. Wait, there’s more. Nu mai ai două tunere. Asta înseamnă că nu mai poți să te uiți la ceva și să înregistrezi altceva. Nici nu m-am încălzit.

Telecomanda. Extrem de originală, cum n-am mai văzut la nicio telecomandă în ultimii 250 de ani, butoanele de canale sunt în stânga, butoanele de volum, în dreapta. Telecomanda nu mai poate fi sincronizată cu televizorul, ca să folosești o singură telecomandă.

Navigarea. Aici acord un Oscar. Dacă navighezi prin Favorite (mulțumesc Doamne că mai există așa ceva), folosind tasta Sus, te duci spre finalul listei. Dacă folosești navigarea rapidă, prin apăsarea prelungită a aceleiași taste Sus, te duci în sens fix opus, adică spre începutul listei de programe. Genial. Wait, there’s more. Canalele “normale” și cele “favorite” sunt numerotate diferit. Cum? Cum am scris. Adică dacă ești în modul favorite și formezi 25 ca să te duci pe desene animate, e posibil să nimerești pe porno. E posibil așa ceva? Da, este. Nu intru în amănunte, există o logică perversă în asta, da’ părerea mea este că e o absurditate.

Per total, major set back e puțin spus. Am preferat întodeauna UPC pentru cum își tratează clienții și mai ales pentru meniul Box-urilor. Not anymore, cel puțin partea a doua. Am sunat să-mi cer DVR-HD-ul înapoi. A fost foarte funny, că nenea de la telefon mi-a zis că nu mai există echipamentele astea. I-am zis și eu: ba da, am dat eu unul azi! :)) Așa că, îl aștept ca pe Moș Crăciun.

BONUS, sincronizarea telecomenzii UPC cu televizorul SAMSUNG

Trece vremea

Ne știm de prin perioada când se alerga Ștefan cu turcii. De prin liceu. De când era coleg cu văr-miu. Atunci aveam amândoi mai mult păr în cap și ne gândeam doar la alcool și gagici. Acum avem mai puțin păr. Ne-am întâlnit la grădiniță. El era cu fii-sa, eu cu fii-miu. Avem cam aceleași glume, da’ părem mai puțin duri când îi schimbăm de ciorăpei. Ne-am revenit la forma de duri imediat după ce i-am lăsat în clase, că poate se uita vreo educatoare pe geam. Peste încă vreo 20 de ani nu știu ce mai facem, da’ sper să nu vorbim despre pastile. Nici măcar alea albastre.

Rețeta succesului unui blog

Rețetă pe care o bănuiesc, nu o știu, că dacă o știam aș fi avut succes. Exclud blog-urile de nișă, specializate strict pe câte un domeniu, mă refer la ăștia care o ardem aiurea despre tot și despre nimic.

1. Talent (aici sunt subiectiv)

2. Perseverență (de aici, deja încep să scârțâi)

3. Liber la înjurături, limbaj obscen (la revedere, succes)

4. Constrângeri de orice natură, da’ mă refer în general la obligații de natură socială. Nu zic de Gigel, că mă mai întâlnesc cu el, nu zic de mama, că nu îmi mai face ceai, nu înjur (vezi punctul 3), că citesc și ăia micii etc. Cu alte cuvinte, dacă nu ești sociopat, cred că te încadrezi cu succes la categoria asta

Concluzie: în contextul actual sociogeopolitic cred că îmi este practic imposibil să am un blog de succes, da’ poate mă înșel, încă mai caut soluții

Post concluzie: Valabil și pentru tine, dacă vrei să ai un blog de succes și nu ești un sociopat, un om căruia nu îi pasă cine îi citește înjurăturile, un tip (o tipă, faci tu restul de acorduri) singur sau măcar divorțat, un om fără prieteni, doar cu câțiva amici asemănători, până nu descopăr eu rețeta alternativă a succesului, relaxează-te. Apucă-te de altceva. Ce părere ai despre tricotat? Sau despre grădinărit?

Notă de subsol: rețeta e valabilă pentru orice fel de artă de autor, arta interpretativă e pe altă stradă, cu alte reguli