Sunt de speriat

M-a oprit un nene azi și m-a întrebat cu durere sinceră în ochi și în glas ce-am pățit. M-am prins că se referă la cum arăt, m-a văzut mai slab și a crezut că am vreo boală. Chestii de genu’ ăsta mi se întâmplă de vreo săptămână, parcă s-au vorbit toți să remarce cât de tare am slăbit. O fi de la fes, că eu tot slăbesc de aproape un an. Unii, practici, îmi cer secretul, vor să afle ce am luat, că nu puteam să slăbesc pur și simplu, trebuie să fie o șmecherie.

Am încercat două variante. Unora, le zic toată povestea. Cu proteinele, cu carbohidrații, cu aminoacizii, cu masa musculară, cu părerea mea despre cardio vs fiare. Pe ăștia îi pierd cel mai repede. Altora, le zic un singur element magic. Zahărul. Am renunțat la zahăr. Pe ăștia îi mai păcălesc câteva secunde. Ambele variante se termină abrupt. “Ai slăbit prea tare, asta e o obsesie de-a ta”. Nu neapărat cuvintele astea, da’ cam ăsta e spiritul.

Nu pot să zic că înțeleg exact cum e bine. De unde eram toți obsedați să slăbim, deodată suntem toți obsedați că am slăbit eu prea tare. Mă gândesc serios să mai iau vreo cinci kile ca să fie toată lumea împăcată. Până astăzi, voiam să mă mai duc câteva kile în jos, da’ la cum s-a uitat nenea ăla la mine, cred c-o iau în sens invers. Sau nu.

Oa chen ai du, du, du

Interesant

Există oameni care intră să verifice dacă am mai scris ceva. Hai mă, că’s simpatic. Mă bate un gând de ceva timp, vreo 25 de ani, să scriu un roman. Subiectul, optimist: sfârșitul lumii. Mă gândeam zilele trecute să îl fac “foileton”, pe blog și să-l rog pe Liviu să îi facă ilustrații, că nici el nu e foarte sănătos la cap. Ce zici, Liviule?

WordPress mă trădează din nou, anulasem opțiunea cu publicare automată pe Facebook. N-are nimic, poate e un semn.

Știu că am mai zis că vreau să scriu un roman, probabil că orice prost din lumea asta visează cel puțin în secret, da’ cred că m-am decis. So, wish me luck.

fes

Fac 5 ani

5 ani de blog. Am șters mai mult de 90% din tot ce am scris vreodată aici. Grăbiți-vă să citiți, că dispar articolele ca gogoșile calde. Dacă mă mai gândesc puțin, cred că dispare și ăsta. Enter și revin. Mâine.

Later edit: fratele meu, e îngrozitor cât de multe erori are WordPress. Mă chinuiesc de 20 de minute să schimb o amărâtă de poză. Vorbesc de poza care apare când dau share pe Facebook. Acum apare aia de acum 15 kile. Practic, am slăbit degeaba. În plus, poza “featured” nu apare nicăieri pe blog, am pus-o ca să o văd eu cu mine. Din cauza ăstora și a altor multe erori cred că mi s-a cam luat de wordpress

Butoanele din admin-ul wordpress nu au toate text. Intuiesc după culori care ar trebui să fie ok, update, etc.

Precizare: verbele cu radical terminat în -u: unele se conjugă după modelul I.c, altele după modelul II.b. Iar unele tind să treacă de la II.b, adică -esc-/-eşt-, la I.c, adică fără infix. De exemplu, a chinui, a cheltui, pentru care DOOM 2 acceptă ambele variante:chinuiesc / chinui, chinuieşti / chinui, chinuieşte / chinuie; cheltuiesc / cheltui, cheltuieşti / cheltui, cheltuieşte / cheltuie.

Cam atât.

Later later edit: am schimbat tema ca să puteți vedea poza featured. Azi, fes.

Claciofobia

E un sindrom pe care l-am descoperit și m-am hotărât să îi dau și un nume.

Simptome: teama șoferului de a folosi ambreiajul în situații de decelerare sau folosire a frânei de motor.
Cauze: conducerea alternativă a unor autovehicule cu transmisie manuală sau automată induce la nivelul hipotalamusului o confuzie cu extorsiune în două ape ce poate determina folosirea frânei cu piciorul stâng la vehicolul hidramat, cu intenția folosirii pedalei de ambreiaj, altfel inexistentă.

Factori de risc: vârsta, ora, stresul, nivelul IQ

Remedii: angajare șofer profesionist sau schimbarea parcului de mașini pus la dispoziția șoferului, astfel încât să se realizeze o aliniere a standardelor de echipare a autovehiculelor din punct de vedere al parametrilor transmisiei.

Notă explicativă: denumirea de claciofobie provine din pronunțarea fonetică al englezescului “clutch” (n.r. Ambreiaj – lb. rom.) și fobie “phobia/φοβία” (n.r. Frică – lb. greacă)

Jurnal de călătorie. Partea a doua.

Dragi părinți,

Acum că vacanța noastră se apropie de final, vă scriu să vă spun că noi suntem tot bine, împotriva oricăror șanse pe care ar fi putut să ni le acorde cineva vreodată. Am învățat că în Bulgaria întodeauna e loc de mai rău, important e să vezi partea plină a paharului de vodcă. Că berea e scumpă și proastă, mai ales dacă e la draft. Și am mai învățat că dacă e cineva care o să supraviețuiască după atacul atomic, acela e cetățeanul bulgar. El nu are nevoie de internet ca să știe cum e vremea, se uită pe geam. Nu are nevoie de internet ca să afle știrile, se uită la televizor. El nu are nevoie de internet ca să socializeze. Așteaptă să plece vecinul la muncă. Așa că practic internetul nu există în Bulgaria decât sub formă de nume de hotstop-uri, puse în priză la mișto.

În rest, hotelul e superb, camerele sunt impecabile, cu mici excepții, cum ar fi apa care curge din WC pe podea sau ușa glisantă de la balcon care m-a ținut în formă, pentru că ar face orice, mai puțin să gliseze. Personalul a fost și el foarte amabil, ne-a făcut curățenie pe masă și pe sub masă chiar în timp ce mâncam, urmărind cu aspiratorul mobil fiecare firimitură care ar fi putut să ne iasă din gură. Mi-au plăcut și prietenii ruși, clienții de bază ai bulgarilor. Am apreciat în mod special simțul lor pentru geometria în spațiu. Să așezi jumătate de pepene la vreo zece kile pe o farfurioară cât palma nu este la îndemâna oricui. Am avut în fiecare zi competiție: “cine întârzie la masă mănâcă pâine goală”, pe care în general am câștigat-o, că nici eu nu m-am născut după 89.

Acum mă relaxez cu o bere pe care am băgat-o clandestin în cameră. Regulamentul era foarte clar, cine bagă alcool în hotel, ia amendă. Sunt revoluționar de mic, așa că am riscat și mai mult de atât le-am stricat și măsuța Ikea de pe balcon, că trebuia să deschid cumva berea. Așa că să știți că sunt bine, mâine plec spre voi, așteptați-mă cu masa pusă, dar va rog fără vită, porc sau varză, că le visez deja în chirilic.